Descoperire senzationala despre viata de dincolo de moarte

Oamenii intotdeauna au incercat sa gaseasca raspunsul la intrebarea despre viata de apoi. Exista viata dupa moartea noastra fizica sau, dupa acest moment, disparem pentru totdeauna? In cautarea acestor raspunsuri, de-a lungul timpului, au luat nastere diverse teorii de natura filosofica sau religioasa.
Cunoastem celebra poveste cu lumina orbitoare de la capatul tunelului, sentimentul de imponderabilitate, cadrele din viata care trec prin fata ochilor cu o viteza uimitoare, pacea si impacare cu sine. Asa isi descriu starea lor cei care au trait momentele unei morti clinice, dar nu au trecut dincolo de lumina tunelului.
Cei mai multi cercetatori explica aceste manifestari prin modificari fiziologice, care au loc la nivelul creierului, ale carui celule mor treptat, odata cu deficienta de oxigen. Altii vad aceste manifestari ale oamenilor aflati in moarte clinica ca pe o reactie de teama, pe care orice om o resimte in fata mortii. O alta explicatie a fost legata de consumul anumitor medicamente.
Recent, un grup de cercetatori olandezi au propus propria teorie care s-a transformat in senzatie. Ei au incercat sa determine in ce moment apare aceasta experienta extrasenzoriala: in momentul mortii clinice tipice, cand linia encefalogramei este dreapta, sau in momentul in care organismul se reintoarce la viata, iar creierul se reincarca?

Raspunsul la aceasta intrebare a fost facilitata de cazul unui pacinet. Acesta a fost adus in coma la spital iar eforturile medicilor de a-l readuce la viata s-au dovedit zadarnice. Creierul omului murise, iar encefalograma arata sinistra linie verde, dreapta. Cand s-a incercat intubarea lui, medicii au constatat ca in gatul pacientului se afla o proteza dentara. Medicii au scos aceasta proteza si au asezat-o pe un carucior in apropiere.
Dupa o jumatate de ora de lupta, au aparut, in sfarsit, semnele vitale, tensiunea arteriala si bataile inimii s-au stabilizat. O saptamana mai tarziu, pacientul a cerut sa i se returneze proteza. Numai ca medicii nu-si aminteau unde au pus-o. Pacientul, in schimb, le-a descris in cele mai mici detalii cum i-au scos proteza si unde au pus-o.
Dupa ce l-au interogat amanuntit, medicii au aflat ca pacientul a privit totul de sus, de la nivelul tavanului. El a declarat ca a incercat de foarte multe ori sa le atraga atentia ca este viu si sa nu se lase pagubasi in privinta procedurilor de resuscitare.
Astfel, oamenii de stiinta isi pot baza teoriile pe faptul ca subconstientul unui om exista independent de creierul sau, iar corpul uman nu este singurul loc in care salasluieste constiinta noastra.
Teoria olandeza a fost confirmata de fiziologul american Harry Schwartz, dupa mai multe incercari experimentale, desfasurate in laboratorul sau, asupra campurilor energetice ale omului. Conform acestuia, energia si informatia provenite de la cei decedati este pastrata in Univers.
Oamenii traiesc asemanator stelelor: emana fotoni invizibili de lumina care ajung in Cosmos. Energia noastra, informatia despre noi si constiinta continua sa existe si dupa moarte, iar Schwartz este convins de acest lucru, la fel cum crede ca lumina stelelor aflate la mii de ani lumina vine catre noi.