Sa privim, da.., sa privim in noi, in sufletele noastre si… tot ce reprezinta
“TU” si “EU”…. Iubirea este implinita sau mai bine zis… rotunda, ca o “luna plina”…
Doua suflete intr-unul, adica acea iubire care pleaca intotdeauna de la amandoi… amplificandu-se apoi catre un… “plus infinit” al vietii. Iubirea este cea care ne implineste sufletele,ea poate genera fericirea totala fata de tot si de toate, fata de ceea ce ne inconjoara…. Si toate acestea poarta un singur nume: DRAGOSTE, da, dragoste adevarata…
Cu alte cuvinte, viata a fost conceputa din iubire, cu iubire si…pentru iubire… impreuna cu toate fatetele acesteia….
Iubirea pe care o impartasesti cu el sau ea.., alaturi de care visele iti prind aripi , atunci cand devi o ferestra pentru zborul viselor tale sau ale lui.., un pas descult pe o palma fierbinte, o mana alunecand pe un pian intr-o simfonie a cuvintelor nerostite….
Iubirea..,este cea care iti rotunjeste sufletul, ti-l amplifica si care ti-l purifica si care te transforma, parca, intr-o harpa….
Iubirea..,aceea pe care o descoperi in atingerea, in soapta, in sarutul, in murmurul launtric al tau sau al lui, e fosnetul inimii, e imbratisarea pe care ti-ai dorit-o atat de mult… implinirile a doua suflete pereche, pe cale sa-ti implineasca visele sau dorintele amplificate in timp…
Iubirea aceea care iti transforma sufletul in “fluturi luminati in noapte”.., cea care te transforma intr-o melodie vesnica, neterminata, pana in momentul cand descoperi atingerea lui sau a ei atunci devii “unul”, sau…”intregul”.
Iubirea este acea fericire implinita si rotunda, care te face sa te rostogolesti de fericire si care iti da o forta inzecita pentru a o darui mai departe, tuturor celor din jur, .. iubirea neconditionata de care vorbeam mai sus.
Iubirea aceea frumoasa, care cuprinde cu totul, increderea in sine si de ce nu.. in EL, pasiunea, sublimul, respectul, echilibrul, armonia intrutot, toleranta, protectie, dor, respectarea libertatii de dragul tau sau al lui, sentimentul acela care te inalta, care te pune in valoare relevandu-ti tot ceea ce natura ti-a sadit mai frumos in adancul sufletului tau.
Iubirea e cea care te reinventeaza, iti daruieste primaverile cu inimi inflorite, rasfirand crengile de cais inflorite la fereastra ochilor infrigurati care isi asteapta iubitul sau iubita….
Iubirea e.., cea care te face sa redescoperi frumusetea naturii, ploaia copacilor in tremurul serilor de toamna, soaptele tainice ale marii, … semetia muntilor care ingenuncheaza in fatza cerului, timiditatea soarelui cand isi face baia de seara inainte de culcare, … si cate si mai cate… altele, in orice circumstanta…
Un lucru stiu sigur…iubirea e frumoasa si sincera si nu are urme de ruj pe gulerul camasii de la buze straine, iti da telefon cand promite, iar daca nu te mai vrea, iti cumpara un buchet de flori si-ti multumeste ca ai existat...!
Stiu sigur ca iubirea nu-ti taie venele, nu te arunca in fata trenului si nu-ti face cu ochiul dintr-o cutie cu somnifere. Si mai stiu ca nu-ti pune un pistol la tampla…
Imi aduc aminte de o poza pe care am vazut-o odata la cineva :un cal superb care alerga singur intr-un peisaj de vis… "Lasa-l liber.Daca e sa fie al tau,se va intoarce si va alerga spre tine" - Iubirea are doza de obsesie si nebunie, de gelozie si lipsa de ratiune. Insa, cand toate acestea o coplesesc, se mai poate numi iubire…?
Cand pasarea alba a iubirii se transforma intr-o acvila hrapareata care iti smulge ochii si vrea sa-ti ciuguleasca cadavrul?
Cand mangaierea devine pumn si vorba dulce devine pumnal implantat drept in inima?
Unde gresim atat de mult … ?
Cand n-i se greseste?
Mai e iubire sau e jaf la drumul mare?..sau inima calcata in picioare, faramitata si aruncata la primul cos de gunoi?
Ce te face sa privesti obsesiv telefonul...sa-i cotrobai buzunarele, sa-i iscodesti prietenii...sa te uiti cu un fel de ciudata nevoie la cutia cu pilulele de somn?ce te face sa crezi ca EL o sa-si schimbe gandul de a pleca daca tu ameninti ca fara el nu vrei sa traiesti?ca mai bine mori caci … viata nu exista dincolo de pierduta lui iubire….
Cu alte cuvinte, viata a fost conceputa din iubire, cu iubire si…pentru iubire… impreuna cu toate fatetele acesteia….
Iubirea pe care o impartasesti cu el sau ea.., alaturi de care visele iti prind aripi , atunci cand devi o ferestra pentru zborul viselor tale sau ale lui.., un pas descult pe o palma fierbinte, o mana alunecand pe un pian intr-o simfonie a cuvintelor nerostite….
Iubirea..,este cea care iti rotunjeste sufletul, ti-l amplifica si care ti-l purifica si care te transforma, parca, intr-o harpa….
Iubirea..,aceea pe care o descoperi in atingerea, in soapta, in sarutul, in murmurul launtric al tau sau al lui, e fosnetul inimii, e imbratisarea pe care ti-ai dorit-o atat de mult… implinirile a doua suflete pereche, pe cale sa-ti implineasca visele sau dorintele amplificate in timp…
Iubirea aceea care iti transforma sufletul in “fluturi luminati in noapte”.., cea care te transforma intr-o melodie vesnica, neterminata, pana in momentul cand descoperi atingerea lui sau a ei atunci devii “unul”, sau…”intregul”.
Iubirea este acea fericire implinita si rotunda, care te face sa te rostogolesti de fericire si care iti da o forta inzecita pentru a o darui mai departe, tuturor celor din jur, .. iubirea neconditionata de care vorbeam mai sus.
Iubirea aceea frumoasa, care cuprinde cu totul, increderea in sine si de ce nu.. in EL, pasiunea, sublimul, respectul, echilibrul, armonia intrutot, toleranta, protectie, dor, respectarea libertatii de dragul tau sau al lui, sentimentul acela care te inalta, care te pune in valoare relevandu-ti tot ceea ce natura ti-a sadit mai frumos in adancul sufletului tau.
Iubirea e cea care te reinventeaza, iti daruieste primaverile cu inimi inflorite, rasfirand crengile de cais inflorite la fereastra ochilor infrigurati care isi asteapta iubitul sau iubita….
Iubirea e.., cea care te face sa redescoperi frumusetea naturii, ploaia copacilor in tremurul serilor de toamna, soaptele tainice ale marii, … semetia muntilor care ingenuncheaza in fatza cerului, timiditatea soarelui cand isi face baia de seara inainte de culcare, … si cate si mai cate… altele, in orice circumstanta…
Un lucru stiu sigur…iubirea e frumoasa si sincera si nu are urme de ruj pe gulerul camasii de la buze straine, iti da telefon cand promite, iar daca nu te mai vrea, iti cumpara un buchet de flori si-ti multumeste ca ai existat...!
Stiu sigur ca iubirea nu-ti taie venele, nu te arunca in fata trenului si nu-ti face cu ochiul dintr-o cutie cu somnifere. Si mai stiu ca nu-ti pune un pistol la tampla…
Imi aduc aminte de o poza pe care am vazut-o odata la cineva :un cal superb care alerga singur intr-un peisaj de vis… "Lasa-l liber.Daca e sa fie al tau,se va intoarce si va alerga spre tine" - Iubirea are doza de obsesie si nebunie, de gelozie si lipsa de ratiune. Insa, cand toate acestea o coplesesc, se mai poate numi iubire…?
Cand pasarea alba a iubirii se transforma intr-o acvila hrapareata care iti smulge ochii si vrea sa-ti ciuguleasca cadavrul?
Cand mangaierea devine pumn si vorba dulce devine pumnal implantat drept in inima?
Unde gresim atat de mult … ?
Cand n-i se greseste?
Mai e iubire sau e jaf la drumul mare?..sau inima calcata in picioare, faramitata si aruncata la primul cos de gunoi?
Ce te face sa privesti obsesiv telefonul...sa-i cotrobai buzunarele, sa-i iscodesti prietenii...sa te uiti cu un fel de ciudata nevoie la cutia cu pilulele de somn?ce te face sa crezi ca EL o sa-si schimbe gandul de a pleca daca tu ameninti ca fara el nu vrei sa traiesti?ca mai bine mori caci … viata nu exista dincolo de pierduta lui iubire….
Va las si pe voi, sa priviti intens in interiorul vostru, in propriul suflet, in propriile simtaminte, in inima voastra.., si spuneti-mi : ce vedeti,.. libertate? Hmm… nu cred… Insa nu vrem si nici nu putem sa renuntam la “EA”… stim doar atat: ca e frumos ceea ce simtim, e vital ,renuntam la asa zisa “libertate” de dragul EI, cea … care se numeste adevarata “IUBIRE” .
Este bine arătat ce este "IUBIREA ADEVĂRATĂ" în paralel cu o "Formă de iubire", doresc din inimă tineretului să caute "IUBIREA SINCERĂ" care nu priveşte la ce "AI" ci la ce "EŞTI" şi atunci FERICIREA va găzdui în acea familie:
RăspundețiȘtergere