Powered By Blogger

vineri, 4 februarie 2011

Cat de durabila este iubirea la distanta?

O relatie dintre un barbat si o femeie poate debuta normal, cu intalniri dese, cine romantice urmate de nopti fierbinti sau poate fi de la bun inceput un compromis cand doi indragostiti trebuie sa infrunte inca din start un inamic: distanta. Atunci apare zbuciumul sufletesc, cei doi isi pun problema fidelitatii partenerului de cuplu, se tem ca celalalt sa nu isi gaseasca pe altcineva pentru ca ochii se uita cand nu ai parte de ei atat de des pe cat iti doresti. Bineinteles ca intr-o astfel de relatie, de cele mai multe ori sortita esecului cand nici unul nu face vreun pas pentru a se apropia de celalalt este foarte importanta increderea. Dar e usor sa minti cand te despart sute de kilometri. In unele cazuri a te obisnui sa il vezi pe alesul inimii din ce in ce mai rar dupa o convietuire de durata este o dificultate majora si totusi daca vrei sa ramai in relatie trebuie sa accepti ideea ca iubitul pleaca la studii in strainatate, vrea un job mai bine platit peste mari si tari pentru ca intr-o buna zi sa cladeasca o casa si sa intemeieze o familie. Atata timp cat va stabiliti niste prioritati si cadeti de comun acord in chestiunile importante, cat sunteti pe aceeasi lungime de unda sanse sa ramaneti impreuna exista. Din pacate nu toti isi pot relua legatura dupa ce o perioada mai indelungata au trait separati. Inveti sa fii mai independent, iti doresti mai mult spatiu pentru propria persoana, redescoperi vechile prietenii, eventual apare altcineva in peisaj. Si asa tot ce a fost frumos s-a spulberat ca vantul, viata capata alte sensuri si apar noi perspective. Iar daca nimic nu mai e de salvat nu putem decat sa invatam din experienta, sa multumim celuilalt pentru dragostea oferita si pentru toate clipele frumoase petrecute impreuna si sa ne luam ramas bun de la el si de la trecut pentru ca fiecare despartire este sfarsitul unei povesti si inceputul alteia poate chiar mai interesante.
Nu putem trai cu regrete o viata intreaga intrebandu-ne de ce totul s-a sfarsit astfel cand a inceput atat de promitator, degeaba incercam sa readucem in prezent ceva ce nu mai e, degeaba invinovatim pe cel care a plecat sau ne facem reprosuri ca nu l-am urmat, toate astea nu isi au rostul de aceea e bine sa mergem mai departe si sa ne croim un drum in viata atata cat mai avem de trait. Niciodata nu se stie cand vom pune punct calatoriei si cu cat ne plangem mai mult de mila si ne agatam de trecut, cu atat viata trece in zadar si e pacat de anii irositi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu