O sansa...

   În adîncul sufletului ştiu că nu se mai poate schimba nimic, că, oricît mi-as dori asta, nu mai pot să schimb nimic…,sau poate..da!!!?
Sufletul s-a învăţat aşa… solitar, retras, mereu pe fugă, trăind auster şi încrîncenat...

          E drept că experienţele vieţii te fac uneori să te retragi într-o lume a ta, acolo unde, cel puţin la nivelul mentalului tău, simţi o oarecare siguranţă.
Insa trebuie să îţi mai păstrezi şi un dram de luciditate ca să înţelegi că nu toţi oamenii îţi sînt duşmani... Dacă nu dai nimănui nicio şansă, cum mai poţi să observi că alături de tine mai sînt şi oameni care te iubesc?Eu...asa cum o vad,..
o "Ea" ştie că, dacă ar primi macar o şansă , lucrurile s-ar schimba şi el ar putea fi din nou fericit...!!!:)
           Aşa că nu mai are ce face. Poate doar să privească, să sufere sa mediteze odată cu "el" şi să-i respecete alegerea... pe care, între noi fie vorba, n-o aprobă şi nici n-o înţelege,dar...nici nu o accepta...

Aşa cum nu înţelege nici încăpăţînarea cu care l-a luat pe “nu pot” ,"nu vreau" în braţe. Se agaţă de aceste cateva cuvinte cu o îndîrjire fantastică!
Nici măcar nu vrea să încerce să vadă dacă într-adevăr nu poate. Poate ca da...,poate ca nu..,nu se gandeste că.. poate, sau poate ca ..habar nu are de ce e ea în stare…!
            Mă rog, pînă la urmă trebuie să accepte că există şi astfel de oameni.
Dar e atît de greu..., trebuie, si imi zic: fii un om destul de puternic ca să ieşi din “bătălia” asta cu inima neşifonată sau ranita!
Este atît de greu,insa uneori, iei lucrurile aşa cum sînt…,sau sa le lasi la o parte, sau sa-ti scape de sub control,ori de ce nu..sa dai cu piciorul sansei care ai avut-o..!!!
            Astfel nu poti sa o mai numesti... SANSA! ...ce fel de..?! :)