Powered By Blogger

marți, 8 februarie 2011

Ratiune, adevar, valoare…

As vrea sa vorbim  numai despre oameni, despre  iubirea acestora,    despre ratiune, adevar, despre tot ce e frumos, despre  valoare si poate  despre ceea ce inca nu se simte sau nu se vede.                     
Indiferent de originea gandurilor care-ti limiteaza libertatea, cea  mai puternica arma     impotriva lor este disponibilitatea ta de a clarifica si de a preconiza ceea ce-ti   doresti   cu  adevarat de la viata.. Ignorand dorinte, ale caror indeplinire simiti ca nu este posibila sau rezonabila, enumeri periodic lucruri pe care simti ca ti le daruiesti cu adevarat...insa nu le primesti de la viata.
Necazul cu cei mai multi oameni este ca acestia gandesc mai degraba cu ajutorul temerilor, a sperantelor si a dorintelor lor decat cu ajutorul mintii....
Iubirea este iubire indiferent ce forme imbraca….
In iubire nu conteaza "de ce , sau...pentru ce" pentru ca ar insemna sa fim subiectivi… De ce subiectivi ? Pentru ca ar insemna sa-l judecam pe celalalt dupa chipul si mintea noastra. Ori asta e absurd.

In iubire conteaza doar puterea sentimentului, intensitatea cu care iubesti, cat pui suflet sau felul tau de daruire. Cu cat motivul este mai profund, cu atat iubirea este si mai puternica.
Cand iubesti lucrurile trecatoare, precum banul.., iubirea poate sa semene cu o simpla afacere. Ai.., te iubesc, nu mai ai.., te-am parasit ! Simplu, nu ? Si credeti-ma, n-ati vrea sa fiti pe patul de spital privindu-ti iubirea de-o viata cum stramba din nas, neputincioasa…
Banul iti da putere, iar mintile mai putin educate pot uita cu usurinta
bunele maniere, respectful, bunul simt… Cand ai bani,  poti usor sa “cumperi” ceea ce iti convine si  poti cumpara  orice, inclusiv dragoste… Banul e ca un drog, atat pentru cei care il au, cat si pentru cei care si-l doresc.
Uneori puterea unor oameni nu sta in ban sau bun.., sta in intelepciune si stiinta. Nu neaparat stiinta de a face bani, desi ar fi ideal, ci in altfel de stiinta. La urma urmei saruti niste buze, nu un card bancar.

De cand lumea si pamantul, femeile au fost atrase de bani, averi, de putere. Au fost atrase de oameni care le pot oferi siguranta. Au fost si femei puternice care cautau altceva, dar in esenta, femeile au cautat protectie pentru ele si copiii lor. Si acelasi lucru vor cauta generatii  de-acum inainte.
 Aici este si problema principala aceea ce ne preocupa ,si anume,cei care cred ca banul poate cumpara orice, se inseala amarnic.
Rareori puterea financiara este sora buna cu puterea mentala... mai ales in societatea noastra,mereu tipic speculativa, care a dezvoltat un anumit tip de personaje , iar acesta cu foarte putine scrupule. Probabil ca vo mai trece multa vreme, poate indelungata, ori poate ceva ani pana cand multi se vor convinge ca la noi banul s-a facut usor, cu putina minte.
Oare noi, om ajunge vreodata sa vedem cum un roman de-al nostru sa traiasca intr-un apartament modest, iar averea sa  sa o doneze spitalelor, centrelor de batrani sau orfelinate, universitati, sau de ce nu.. altor institutii caritabile sau de protectie , sau celor ce pot investi in valorile si stiinta de
maine, iar atunci in fata aceluia ma voi inclina cu respect. Insa, pana atunci ...!
 
     Iar… dramele sunt destule… Istoria se repeata, e plina de ele, de la opere literare, pana paginile tabloidelor cu conti.
Sa zambim, sa trecem peste rele sau bune si mai cu seama, sa reusim sa invatam ca toate-s trecatoare si ca timpul e putin. In cuvinte putine , sa invatam sa iubim... Toate au rostul lor, si poate ca aceasta este voia istoriei, sa reinvatam lucruri uitate, sa ajungem jos, ca sa putem urca. Si peste toate, sa invatam sa privim cu blandete chipuri nestiute si marunte, sa ignoram rautatea facuta intentionat sau din nestiinta si sa ne pese doar de faptele sau vorbele cu adevarat importante…, cele care pot schimba randuieli asupra noastra.
     Nu avem curajul sa vorbim,sa ne cerem      drepturile, alocate, meritate si overdue,      nu  avem  curajul sa spunem ce simtim, sau...ce mai vrem?   Nu avem curajul sa privim   in oglinda propriului suflet si sa ne analizam. Cat de mult ne lipseste.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu